sâmbătă, 27 octombrie 2007

Sportul cu porumbei rotitori si jucatori

Porumbeii rotitori.

Rotitorii zboara descriind cercuri (rotesc) deasupra adapostului in grup sau solist. Inaltimea, viteza si durata zborului sunt caractere de rasa, dar se manifesta in functie de antrenamentul la care sunt supusi porumbeii.

Cand porumbeii rotitori sunt lansati, se ridica in spirala in inaltimi, apoi daca au atins inaltimea de zbor, o pastreaza rotind linistiti ore intregi, cu aripile intinse, in grup strans, pastrand doar distanta necesara intre ei, pentru a nu se jena unul pe altul.

Se afirma, si este logic, ca porumbeii de zbor inalt si de durata sunt de obicei porumbei cu zbor lin, planat, deci lent, caci nu ar putea rezista unei durate mari cu un zbor rapid. De aceea, in mod firesc, cu cat a crescut durata, a scazut viteza de zbor. Asa s-a intamplat de pilda cu zburatorii Tippler englezi si cu zburatorii brezati de Budapesta. Interesant de relevat este insa faptul ca unele rase de porumbei romanesti, atat zburatorii Ciungi de Ploiesti, cat si Jucatorii de Galati, sunt zburatori de mare inaltime si de durata, cu zbor rapid, "liliachiu".

"Inaltimea zborului, arata Stefan Peterfi, se poate aprecia dupa marimea virtuala a porumbelului in aer. Porumbelul care zboara la o inaltime de 300 de metri are marimea unui mar, la 700 de metri a unei piersici, la 1200 de metri a unei cirese, la 1400 de metri apare ca un punct, de la 1400 metri in sus mai licareste uneori (inaltimea de disparitie), ca apoi la 1700 metri sa nu mai fie vizibil cu ochiul liber."

Jocul porumbeilor.

Jocul este o predispozitie a unor rase de porumbei care se mosteneste ereditar.

Un bun jucator poate fi vazut executand "tumbe" nu numai in timpul zborului ci si la coborarea de pe acoperisul casei, in curte, sau chiar si in voliera.

Maniera jocului este o particularitate de rasa, dar si individuala. La majoritatea raselor de jucatori se observa ca la un moment dat porumbelul se opreste, isi bate aripile impreunandu-le deasupra spatelui, isi salta simultan coada, apoi cade inapoi executand cu repeziciune tumba, pe urma revine cu o bataie puternica in pozitia orizontala, continuandu-si zborul. Tumba poate fi executata o singura data sau de 4, 5, 6 ori, in lant. Porumbeii care executa mai multe tumbe pierd din inaltime in pauza inerenta dintre ele. Unele exemplare joaca atat de tare incat cad, "cazatorii" si se zdrobesc de acoperisuri sau de pamant.

O alta maniera de zbor o au rollerii orientali. Acesti adevarati acrobati ai aerului sunt zburati in stoluri de cate 20-25 exemplare, prezentand un program uluitor. Se inalta in mod compact, se insurubeaza cu repeziciune in vazduh, disparand in inaltimi de necuprins cu ochiul. La inaltimea convenabila lor zboara cateva minute, apoi se lanseaza in 6-8 rostogoliri executate cu repeziciune fantastica. Aceste rostogoliri pot fi uneori de 20-40 metri. Apoi iar se aduna si dupa un zbor de scurta durata executa un nou set de rostogoliri. Rollerul oriental roteste cu aripile numai pe jumatate deschise, iar coada lata o foloseste la franarea rostogolirii. Modul in care se executa rostogolirile difera de tumbele celorlalte rase. Rollerul se intoarce in zbor cu o mare viteza si indemanare, executand intoarcerea inapoi, peste cap. Dar, exista exemplare care se intorc peste axul longitudinal de pe o aripa pe alta, deci lateral. Asemenea indivizi sunt cei mai apreciati

.

Porumbeii jucatori si rollerii au obligatia ca o jumatate din timpul de zbor sa-l foloseasca pentru rotire (zbor), iar cealalta jumatate pentru joc, respectiv pentru rostogoliri.

Antrenamentele.

In afara de ereditate si mediu adecvat, antrenamentul sta la baza succesului in sportul cu porumbeii de zbor. Porumbeii trebuie dresati, antrenati, fara de care nu le putem pretinde performante.

In conditiile atmosferice din tara noastra, porumbeii sunt tinuti o mare parte a anului inchisi in adapost. Aceasta aduce cu sine o iesire totala din forma, ca in orice ramura sportiva. Deci, primavara se reia totul de la capat.

Porumbeii sunt zburati din aprilie-mai, pana in septembrie. Crescatorii varstnici legau aceasta si de perioada plecarii, respectiv sosirii randunelelor, care coincide cu a soimului. In orice caz, la sfarsitul lui septembrie nu-i mai zburam, caci si schimbarea penajului este in stadiu avansat.

La porumbeii de zbor performanta maxima se observa dupa naparlirea primei remige primare si se mentine pana la caderea celei de a 5-a, perioada care coincide cu ritmul maxim al naparlirii generale. In decursul schimbarii remigelor, porumbeii carora le lipsesc unele remige nu pot obtine performante, ci abia in perioada cand noua remiga schimbata a atins 2/3 din lungimea totala.

Unii crescatori urmaresc si faptul daca in cursul naparlirii dimensiunile remigelor sunt modificate sau nu, la porumbeii adulti. Acest fenomen este considerat corelat cu capacitatea de zbor. Astfel, daca in cursul naparlirii lungimea remigelor nu se modifica, crescatorul se asteapta la performante de zbor, in caz contrar capacitatea de zbor scade.

Antrenat se numeste stolul care de la lansare si pana la asezare zboara in stol grupat, in "pachet", deci in randuri stranse. Asezarea trebuie realizata de catre toti componentii stolului, simultan.

Iarna, despartim sexele, tinand porumbeii masculi in adapostul stolului de zbor, iar femelele le trecem intr-un adapost fara cuiburi. Ei isi pastreaza boxele pe care le-au avut. Despartirea porumbeilor pe sexe se face la sfarsitul iernii, ceea ce le ofera repausul necesar si foloseste productiei anului viitor. Porumbeii tinuti despartiti se pot pune mai usor in pereche.

Cunoscand programul competitional, deci data concursului, vom sti cand trebuie sa punem in pereche porumbeii din stolul de zbor. Aceasta se face de obicei, daca si vremea o permite, in prima decada a lunii martie. Procedand astfel, vedem ca primii pui ii putem obisnui cu mediul exterior pe la sfarsitul lunii aprilie, iar antrenarea celor batrani poate incepe in aceeasi perioada.

In perioada cresterii primilor pui vom asigura si stolului de zbor accesul in libertate. Aceasta va folosi si puilor din cuib, mai bine ingrijiti, indopati, cat si parintilor care vor efectua zboruri de voie, insa fara sa se aventureze in inaltimi, fiind legati de cuib.

De fapt, dupa repausul din iarna, vom observa la lasarea in libertate a stolului de zbor ca el ramane doar putin timp in aer si parca porumbeii se tem de zborul in grup. Treptat se obisnuiesc din nou cu zborul, cu locul fiecaruia in stol si cu asezarea simultana. Aici intervine antrenamentul zilnic.

De obicei trei saptamani de antrenament este de ajuns inaintea concursului. Stolul de zbor va fi inchis in adapost si va fi eliberat numai pentru zbor, iar dupa efectuarea zborului este iar inchis in adapost. Se va efectua un singur zbor pe zi, iar dupa doua zile de antrenament urmeaza o zi de repaus. De exemplu, luni si marti antrenament, miercuri repaus. Joi si vineri antrenament, sambata repaus. Jucatorii pot fi zburati de doua ori pe zi. Aceste antrenamente mai rare, intre care se includ zile de odihna, apoi hranirea adecvata ridica performanta stolului. Vom observa deja in a doua saptamana ca stolul atinge inaltimea de zbor si se mentine acolo cu placere, timp indelungat. In a treia saptamana, stolul atinge standardul de zbor. Daca observam ca stolul depaseste cu mult standardul de zbor, va trebui sa-l franam, incluzand chiar doua zile de odihna, avand ca obicei mentinerea formei pentru concurs.

Pierderea in zbor a porumbeilor rotitori si cazatori este in directa legatura cu capacitatea de orientare a acestora. Totusi, cauza pierderii porumbeilor nu poate fi considerata intotdeauna lipsa simtului de orientare. Se cunosc cazuri de porumbei rotitori (care sa recunoastem totusi, nu sunt porumbei calatori) care au revenit la adapost de la mari distante, din locurile unde au fost vanduti. Dar, stim ca si porumbei calatori care au dat dovada unui bun simt de orientare se pierd apoi uneori, cauza fiind slabirea organismului in urma unei boli latente.

Pierderea unui stol intreg se intampla de obicei numai in cazul porumbeilor de zbor inalt si se datoreaza conditiilor meteorologice care se succed in inaltimi. Porumbeii nu trebuiesc zburati pe vreme de vant puternic, ploaie sau ceata. Curenti de aer urcatori sau coboratori influenteaza zborul. Curentii coboratori ii imping in jos, asa ca nu reusesc sa-si desfasoare jocul, cei urcatori ii salta brusc la mari inaltimi si ii imping la mari distante de casa. Asocierea unui puternic curent lateral poate impinge stolul la o distanta de zeci de kilometri.

Performantele stolului sunt influentate puternic si de starea de cuib. Porumbitele inainte si imediat dupa depunerea oualor nu dau rezultate in zbor. De asemenea, in prima saptamana a hranirii puilor, cand parintii ii hranesc cu "lapte de porumbel", pierd din fortele lor. Masculii care mana la cuib, de asemenea perechile care hranesc doi pui, diminueaza performantele stolului. Cel mai nimerit este ca perechea sa aiba oua de cca 12-16 zile la data concursului.

Dar, in afara de aceste consideratii generale fiecare isi poate experimenta un sistem personal, cu care poate atinge rezultatele dorite.

Antrenarea porumbeilor tineri se va incepe de indata ce ei s-au obisnuit bine cu imprejurimile adapostului. Ei vor avea acces toata ziua in libertate, sa se bucure de aer si soare, sa cunoasca regiunea efectuand zboruri de voie. Crescatorul, dupa ce a observat ca tineretul s-a obisnuit, cam la doua saptamani de la eliberare, va incepe gonirea lotului de tineri, zilnic de doua-trei ori. Este bine ca aceasta sa se faca mereu la aceleasi ore. Cam la 6-7 saptamani dupa parasirea cuibului, pot fi antrenati sistematic, iar dupa doua luni de zbor ii putem trece in adapostul lotului de zbor.

Totusi, este indicat sa nu ridicam pretentii mari pentru zboruri indelungate sau de mare inaltime fata de tineretul de cateva saptamani, caci fortarea puilor duce pana la urma la pierderea lor. Unii porumbei se pierd cu usurinta in aceasta perioada, ca apoi la varsta de 1-2 ani pierderile sa devina rare.

Am vazut ceva mai inainte cat de multe rase de zbor avem. Fiecare rasa are un zbor, un joc specific. Aptitudinile de zbor, maniera zborului se datoreaza porumbeilor. Performantele de zbor sunt obtinute de crescator, reprezinta rodul muncii si a priceperii sale.

Concursurile de zbor.

Intrecerile cu porumbeii de zbor au o mare vechime. Astfel, in Italia, la Modena, inca de pe la inceputul secolului al XVI-ea s-au practicat zborurile, insotite de o intrecere pentru prinderea reciproca a porumbeilor adversarului. Si la noi, in Muntenia, s-au obisnuit si din pacate se mai obisnuieste prinderea porumbeilor care se lasa pe gratar strain... insa fara vreun ideal sportiv.

Dupa infiintarea asociatiilor crescatorilor de porumbei s-au organizat, la nivel corespunzator, adevaratele concursuri de zbor. Abia atunci s-a trecut la organizarea sistematica a concursurilor pe baza de regulament.

Porumbeii care iau parte la concurs sunt impartiti in grupe dupa maniera zborului si durata acestuia. Astfel, de exemplu, separat sunt incadrati porumbeii cu zbor inalt (cu disparitie obligatorie) si rapid, separat cei cu zbor inalt si lent (tot cu disparitie obligatorie); in alta grupa rotitorii cu zbor rapid fara disparitie obligatorie, in alta cei cu zbor lent, in sfarsit separat rollerii orientali si separat celelalte rase de jucatori. Fiecare din aceste grupe are stabilit standardul de zbor, care este o durata minima obligatorie a carei indeplinire prealabila conditioneaza participarea. Pentru rasele la care standardul de zbor prevede si zbor in disparitie, se fixeaza cat dureaza disparitia din timpul de zbor total. Stolurile cu care se participa se compun din 12-24 exemplare. Lansarea se face de obicei dimineata intre orele 6-8 in grup, in asa fel incat primul si ultimul exemplar sa paraseasca adapostul pe parcursul unui minut. Porumbeii sa se intoarca si sa se aseze pe locul de unde si-au luat zborul. Asezarea trebuie sa se faca in grup. Se considera asezare in grup, atunci cand toti porumbeii s-au asezat in decurs de 10 minute.

Inaltimea de zbor se considera acea situatie cand miscarile aripilor porumbeilor nu se mai pot observa, iar stolul se observa sters. Porumbeii trebuie sa se afle in interiorul unghiului vizual de 45 grade.

Inaltime de disparitie este inaltimea la care stolul nu se mai vede; ea se socoteste atinsa atunci cand de la disparitia stolului au trecut 2 minute fara ca acesta sa se vada. Disparitia inceteaza in cazul cand stolul reapare in intregime si se vede incontinuu, timp de 2 minute.

In cazul cand in timpul concursului vremea se schimba iscandu-se vanturi mari, furtuna, ploi torentiale sau ceata intensa, concursul se reprogrameaza.

Arbitrii de zbor delegati de cluburi, au obligatia de a se prezenta la locul concursului cu 30 de minute inaintea inceperii acestuia. Ei vor veghea la respectarea intocmai a prevederilor regulamentului de zbor, despre aceasta incheind un proces verbal, care se depune in cel mai scurt timp la club. Ei sunt obligati a se convinge de identitatea porumbeilor, verificand inainte de lansare si dupa asezare, inelele stolului de zbor si trecandu-le pe acestea in procesul verbal incheiat.

In baza timpului (duratei) de zbor realizat la inaltimea de zbor, luandu-se in calcul si durata zborului in disparitie la rasele la care aceasta este obligatorie, tinand cont si de asezarea in grup, se acorda punctajul prevazut in regulament, facandu-se departajarea stolurilor care au participat la acel concurs.

Extras din cartea "Rasele de porumbei din Romania" de Feliciu Bonatiu

Powered by ScribeFire.