sâmbătă, 27 octombrie 2007

Voiajorii adevarati

Primul porumbel pe care l-am avut (pentru putina vreme) a fost un gutan rosu pe care-l primise tatal meu de la fratele lui. Il daduse pentru mine sa-l faca ciulama ca eram foarte bolnav. Eram prin grupa mare la camin. Mi-a placut foarte mult si am inceput sa implor sa fie crutat cand am auzit ca vroiau sa-l taie.

Dar pasiunea pentru ei a inceput subit, la o ora de zoologie in clasele 5-8, nu mai stiu exact care din ele. Era lectia despre porumbel si cei doi colegi-prieteni din jurul meu au inceput sa povesteasca ce porumbei au si cum se comporta ei in hulubariile lor. Am simtit imediat dorinta puternica de a avea si eu macar o pereche. Eram la bloc si era imposibil dar tot am convins parintii sa ma lase sa fac o cusca pe balcon. Mi-au placut voiajorii imediat ce i-am vazut. Erau mult mai frumosi si eleganti decat gutanii si acei carunculi nazali le dadeau un aer aparte. Cu cat erau carunculii mai mari, cu atat ni se pareau voiajorii mai buni, mai pretiosi. Si acest lucru s-a transformat in motiv de intrecere intre mine si colegii mei.

Am inceput sa colindam pe la porumbarii din orasul Targu-Jiu si incet-incet am invatat mai multe. Intai, ca acei carunculi nazali cresteau odata cu varsta porumbelului si apoi, ca nu cei mai frumosi erau si cei mai grozavi, mai destepti si cu simt de orientare mai bun. Nu-mi prea venea usor sa cedez si sa renunt la "convingerile" mele. Cum adica, un porumbel frumos, bine legat, sa nu fie si destept? Erau, dar nu toti. Si se intampla de multe ori ca un voiajor pe care nu dadeai doi bani, care arata mai mult a gutan, sa castige cate o competitie locala de viteza. Nu cunosc originea voiajorului dar in mod sigur a fost creat pentru a livra posta indiferent de distanta. Asa ca, nu intotdeauna un voiajor frumos e sortit sa castige cursa sau unul urat sa o piarda. Ceea ce face un voiajor este "meseria" pentru care a fost creat. Aceea de a livra mesajul indiferent de distanta. Fie ca e primul, fie ca e ultimul, important e sa-si duca misiunea pana la capat. Si asta face din el un voiajor ADEVARAT.

Si acum, cand intru in voliera vreunui crescator pentru poze, am tendinta sa fotografiez numai porumbeii cei mai aspectuosi si ma trezesc tras de maneca si proprietarul imi arata cate o porumbita mica, cu carunculi de gutan, ce reprezinta "stema" volierei lui.