- Guta Ciucur Vasile
Este a patra voliera de la noi din sat. Tata si fiu, cresc impreuna voiajori pentru agrement. Din cand in cand mai intra in ecuatie si cate un gutan. Daca arata bine, are toate sansele sa-si castige locul in voliera. Daca nu, destinatia este clara: oala din bucatarie.
Vroiam sa comentez direct la articolul original de aici insa am luat hotararea sa nu mai comentez pe situl d-lui Andrei pana nu am rezultate concrete in ce priveste rasele romanesti de porumbei crescute de mine. Plus ca aici pot detalia cu poze-exemplu.
Momentan, pentru ca tehnologia GPS actuala nu permite un grad acceptabil de miniaturizare, dar si de autonomie, exista doua metode distincte de urmarire a porumbeilor prin GPS:
Prima, cea discutata pe situl de mai sus, permite inregistrarea locatiei, altitudinii si vitezei cu care zboara porumbelul aflat in concurs. Aceste date se pot descarca din memoria dispozitivului la sosirea porumbelului. Ca detalii tehnice, dispozitivul contine, in mare, un receptor satelit, un microprocesor (un microcomputer efectiv) si un chip de memorie. In varianta pentru distante scurte, microprocesorul este programat sa citeasca la fiecare secunda datele furnizate de receptorul satelit si sa le stocheze in chip-ul de memorie. In varianta pentru distante lungi, citirea se face la fiecare 3 minute pentru a economisi bateria si pentru a reduce cantitatea de date (nu e de nici un folos ca memoria sa fie umpluta la primele sase ore de zbor dintr-un concurs de o zi intreaga).
Cele doua dispozitive sunt produse in serie la firma taiwaneza San Jose Technology, Inc. ce le poate livra si asa cum sunt, fara programul de achizitie date. Si asta este util pentru hobistii care vor sa-si dezvolte propriul program, sau, pentru a da posibilitatea de revanzare si altor firme care pot sa ofere propriul lor program de achizitie date si prezentare grafica.
A doua varianta este cea de urmarire in timp real a zborului porumbelului prin plasarea unui dispozitiv de GSP tracking. Din pacate, cel mai mic dispozitiv din lume, are cu tot cu acumulator, 55 de grame in greutate. Este produs de aceeasi firma taiwaneza. Acest dispozitiv este mai voluminos pentru ca include in plus un emitator SMS sau GPRS, identic cu cel din telefoanele mobile, si un acumulator mai voluminos pentru ca fiind mai multe componente electronice, si emitatorul avand nevoie sa genereze un semnal puternic, consumul de curent este mult mai mare.
Momentan, prima varianta este cea posibila, 12gr. nefiind prea mult pentru porumbel. Este foarte posibil ca aceasta varianta sa poata fi miniaturizata pentru insertie subcutanata. Aceasta varianta nu scade fillingul, senzatia adeptilor clasicului, ba chiar creste emotia tinand cont ca acest dispozitiv scump poate fi pierdut definitiv. Acest dispozitiv nu emite in eter locatia lui, ci o stocheaza in memorie. Deci, nu poate fi urmarit in timp real. De asemenea, odata pierdut, nu mai poate fi localizat datorita aceluiasi fapt (nu emite). Asa ca persoanele care au motive sa incerce sa impiedice oarecum adoptarea acestui dispozitiv la scara larga, le asigur ca nu prea au de ce se teme, el nu dezvaluie in timp real locatia porumbelului si chiar poate fi distrus/confiscat de astfel de persoane. Acesta fiind si dezavantajul major. Practic, acest dispozitiv poate fi folosit in zone geografice cu oameni de inalta tinuta morala. La noi este exclus.
Varianta a doua este cea de dorit pentru ca permite monitorizarea in timp real a porumbelului. De asemenea, se poate vedea locul in care porumbelul stationeaza si daca dispozitivul a fost distrus sau nu. Ofera un grad de securitate porumbelului si dispozitivul poate fi recuperat pentru ca emite semnal.
La ce sunt utile aceste dispozitive?
Ajuta, asa cum s-a spus si pe situl porumbei.ro, la studierea traseelor. Ajuta la identificarea zonelor cu atacuri din partea rapitoarelor. Ajuta la aflarea motivului intarzierii porumbelului. De exemplu, pentru un porumbel care provine dintr-o linie de exceptie si care a confirmat anterior, putem afla daca intarzierea a fost cauzata de un atac de rapitoare, de boala sau de antrenamentul intensiv la care a fost supus. In cazul urmaririi in timp real, emotiile cresc, mai ales cand observi un atac de rapitoare in direct. De asemenea, poti observa capacitatea de orientare a porumbelului aflat in concurs, ceea ce te ajuta la luarea deciziilor corecte (daca va fi pus la matca sau daca va fi eliminat). Tot in cazul dispozitivului de urmarire in timp real, ajuta la recuoperarea porumbelului daca acesta a fost "capcanit", sau la recuperarea dispozitivului daca porumbelul a fost atacat e rapitoare. In mod cert, in cazul dispozitivelor de urmarire in timp real, poate duce la diminuarea vanarii lor de catre cei care detin arme sau de catre cei care pun capcane.
Un efect negativ este tehnologizarea excesiva a acestui sport iar ceea ce trebuie evitat pentru viitor, este obligativitatea montarii unor astfel de dispozitive.
Electronistii pasionati pot face acest dispozitiv de la zero, pentru ca exista componentele necesare la noi in tara, insa costul final este mult mai mare decat in cazul producerii lui in serie. Pot da cateva detalii pentru cei interesati.
Inelele de azi sunt facute din unul sau mai multe materiale, cu sau fara cip electronic de identificare. Unele inele au primul strat din aluminiu, urmeaza o hartie alba pe care sunt tiparite datele de identificare, iar ultimul strat este din plastic transparent. Necazul provine de la acest din urma strat, care fiind din plastic, trebuie sa asigure protectia hartiei de dedesubt pe toata perioada de viata a porumbelului. Plasticul trebuie sa reziste la solicitarile mecanice cauzate de diferente de temperatura si de solicitarile la care il supune porumbelul. In plus, trebuie sa fie construit dintr-un plastic rezistent la razele utraviolete, care se stie, transforma plasticul intr-unul casant.
Firmele producatoare care se respecta, ofera garantii, folosind materiale de o calitate superioara, testate in laboratoarele proprii. E oarecum surprinzator (insa absolut necesar) ca si pentru astfel de produse, firma producatoare are nevoie de un laborator de cercetare. Asa ca noii veniti pot avea surprize mari in domeniu daca nu iau in calcul de la inceput toate aspectele.
In general, e greu sa faci inele ieftine din plastic transparent fara sa fie si casante. Trebuie sa maresti gradul de elasticitate din ele sau sa fie fabricate din plexiglass (material folosit la fabricarea unor usi si vitrine ale magazinelor, in fabricarea acvariilor pentru pesti exotici sau in fabricarea domurilor si ferestrelor pentru submarinele de agrement), un material mult mai scump.
Cu toate acestea, chiar si la casele mai mari pot aparea surprize. Oricand poate interveni ceva neprevazut in linia tehnologica de fabricatie. Personal, prefer vechile modele de inele, fabricate in exclusivitate din aluminiu, net superior plasticului. Ma intreb, oare in ce masura poate fi reluata producerea acestor inele din aluminiu in Romania? Iata ca nu in toate cazurile, a fi in ton cu moda si curentele in materie de columbofilie este intotdeauna benefic.
Un avantaj al inelului de aluminiu, este acela ca poate fi reciclat in intregime atunci cand porumbelul purtator moare.
Inelele din aluminiu de altadata, azi doar elemente de colectie.
De multe ori, in cazul crescatoriilor individuale de porumbei de agrement sunt suficiente inelele inchise complet, cu serii unice de identificare pentru fiecare porumbel din voliera - sau cel putin, unice pentru porumbeii din lotul de concurs. Ar trebui sa fie singura conditie pentru participarea la concursuri. Obligativitatea achizitionarii de inele de la o anumita firma, de un anumit model mi se pare absurda.
Referinta:
Am trait sa o vad si pe asta! Sa fiu sincer, nu ma asteptam sa se intample. De fiecare data, discutiile de pe porumbei.ro sfarseau cu victoria partizanilor transformarii rollerilor in zburatori. Victorie in sensul ca acele persoane aveau deja o asociatie si o multime de membrii. Cei care apreciau fiecare rasa de porumbei conform caracteristicilor lor erau putini si neorganizati. Vocea lor era acoperita de fiecare data, de multe ori in mod grosolan.
Insa acum nu mai conteaza. Toate lucrurile rele sunt de domeniul trecutului. De acum avem asociatie. O asociate care doreste sa reprezinte corect fiecare rasa de porumbei, conform caracteristicilor fiecarei rase, asta incluzand si caracteristicile de zbor si joc. Pentru prima data dupa multa vreme, se face distinctia corecta dintre tipul de joc prezentat de un tumbler si tipul de joc caracteristic unui roller. Denumirea de Roller este in sfarsit oficializata in Romania.
Felicitari sincere initiatorilor. Sa dea Dumnezeu ca aceasta initiativa sa dainuie, cu bune rezultate. Succes Roller Club Romania!
De cativa ani, multi dintre noi parca ne-am trezit dintr-un somn adanc. Cu totii fosti sau actuali crescatori, admiratori ai raselor romanesti de porumbei, constatam cu ingrijorare ca multe din aceste rase au disparut si cele existente cu greu reusesc sa isi gaseasca crescatori. Si se stie bine ca o rasa de porumbei are sanse de supravietuire doar daca este larg raspandita/adoptata.
Rase deosebit de frumoase si multe din ele cu prestatii deosebite in zbor. Rase pentru care oricine ne putea invidia. Incercam acum, cu ajutorul internetului sa le promovam, sa gasim persoane care sa le creasca din pasiune si dragoste pentru ele.
Oare, pe termen lung (pentru ca numai asa se pune problema), avem sorti de izbanda tinand cont de conditiile care ni le ofera o Romanie in continua schimbare? Mi-e teama ca nu...
Citat din articolul de la adresa de mai sus:
Dacă ne îndreptăm spre România, atunci să ne uităm laRomânia veche, România păşunistă, România curată, România din Muzeul Satului, România bunilor noştri care a dispărut. România caselor fără încuietori. A murit.
Am înlocuit-o cu România lui Dan Negru, lui Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu, cu România buteliilor furate noptea peste gard, România lacătelor şi alarmelor.
Postări
